Laboratorul de Hidrogeochimie – SPELEOCHEM – este parte integrantă a Institutului de Speologie „Emil Racoviţă” al Academiei Române. În cadrul său se realizează studii complexe ÅŸi investigaÅ£ii de natură hidrogeochimică asupra sistemelor acvifere, aflate atât în starea lor naturală, cât ÅŸi expuse impacului activităţilor antropice.
​
În preocupările Laboratorului se înscriu aspecte precum: caracterizarea din punct de vedere geochimic a structurilor acvifere - inclusiv a hidrostructurilor termale, modelarea proceselor hidrogeochimice pe criterii de termodinamică ÅŸi cinetică chimică, caracterizarea distribuÅ£iei speciilor chimice aflate atât în stare dizolvată cât ÅŸi adsorbite pe materialul în suspensie transportat de apă, investigarea mecanismelor de transfer în medii naturale a elementelor ÅŸi substanÅ£elor chimice periculoase ÅŸi prioritar periculoase, analiza chimică a probelor de apă, sedimente, sol, roci ÅŸi material biologic vegetal ÅŸi animal în condiÅ£iile specifice laboratoarelor de încercări acreditate RENAR, elaborarea de procedee de analiză având ca Å£intă minimizarea incertitudinii de determinare ÅŸi permanenta creÅŸtere a valorilor parametrilor de performanţă analitică.
​
Laboratorul obÅ£ine informaÅ£ii de natură experimentală de înaltă calitate datorită facilităţilor de analiză moderne pe care le deÅ£ine (spectrometrie de masă cu quadrupol ÅŸi plasmă cuplată inductiv, spectroscopie de absorbÅ£ie atomică cu atomizare în flacără ÅŸi electrotermică, spectroscopie moleculară în vizibil ÅŸi ultraviolet, spectroscopie de fluorescenţă, combustie catalitică, analiză electrochimică, etc.), precum ÅŸi existenÅ£ei unui sector de pregătire a probelor pentru determinarea concentraÅ£iilor mici ÅŸi foarte mici (urme).
​
De-a lungul timpului Laboratorul de Hidrogeochimie a câÅŸtigat ÅŸi derulat numeroase proiecte de cercetare ÅŸtiinÅ£ifică propuse în competiÅ£ii naÅ£ionale ÅŸi europene.
Acreditări
​
Institutul de Speologie "Emil Racoviţă" al Academiei Române,
prin Laboratorul de Hidrogeochimie, îndeplineÅŸte cerinÅ£ele
SR EN ISO/CEI 17025:2018 şi este competent să efectueze
actvităţi de ÎNCERCÄ‚RI pe matrice de apă subterană, ape minerale
şi ape de suprafaţă conform certificatului de acreditare RENAR Nr. LI 1159.
​
Autoritatea NaÅ£ională pentru Cercetare ÅžtiinÅ£ifică a validat, prin decizia ANCS Nr. 9634/2008, acreditarea Institutului de Speologie "Emil Racoviţă" al Academiei Române ca unitate componentă a sistemului de cercetare-dezvoltare de interes naÅ£ional.
Repere cronologice
​
26 aprilie 1920. Regele Ferdinand I promulgă „Legea privitoare la crearea unui Institut de Speologie la Universitatea din Cluj”. Aceasta reprezintă actul de naÅŸtere a primului institut de cercetare din lume dedicat speologiei. IniÅ£iativa edificării institutului a aparÅ£inut marelui savant Emil Racoviţă, explorator polar ÅŸi fondator al biospeologiei ca disciplină distinctă în rândul ÅŸtiinÅ£elor biologice.
25 iunie 1956. Hotărârea de Guvern Nr. 1189/1956 de reorganizare a Institutului de Speologie, cu sediul central la BucureÅŸti ÅŸi o filială la Cluj, sub conducerea eminentului profesor Constantin MotaÅŸ. La BucureÅŸti institul este organizat în două secÅ£ii, respectiv Sectorul biologie ÅŸi SecÅ£ia Geologie-paleontologie; aceasta din urmă fiind cunoscută ulterior mai mult sub numele de SecÅ£ia de speologie fizică.
10 februarie 1960. Hotărârea Consiliului de MiniÅŸtri al R.P.R privind trecerea Institutului de Speologie „Emil Racoviţă” de la Ministerul Învăţământului ÅŸi Culturii la Academia R.P.R.
1974. Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” împărtăşeÅŸte soarta tuturor institutelor de cercetare ale Academiei, de a fi transferate în subordinea unor ministere sau instituÅ£ii. Prin lege, institutul îÅŸi păstrează numele, dar fucÅ£ionează de facto ca secÅ£ie în cadrul Institutului Central de Biologie (ICEBIOL).
15 martie 1978. Se înfiinÅ£ează Laboratorul de chimie în cadrul SecÅ£iei de speologie fizică a Institutului de Speologie „Emil Racoviţă”, având ca principale obiective studiul - din punct de vedere geochimic - al proceselor de carstificare, precum ÅŸi analiza chimică a apelor naturale din areale carstice ÅŸi conexe acestora.
1985. Laboratorul de chimie primeÅŸte un nume nou ÅŸi un nou sediu. Respectiv, Laboratorul de Geochimia Carstului, cu sediul în clădirea institutului din Str. Frumoasă, Nr. 31, BucureÅŸti, unde se află ÅŸi în prezent.
5 iunie 1990. Hotărârea Guvernului României Nr. 656/1990 privind trecerea Institutului de Speologie „Emil Racoviţă” din subordinea Ministerului Învăţământului la Academia Română.
1993. În urma reorganizării institutului, Laboratorul de Geochimia Carstului devine parte componentă a Compartimentului Geospeologie ÅŸi Cadastrul Carstului. Ulterior, la o nouă reorganizare, laboratorul va fi inclus în Compartimentul de Geospeologie ÅŸi Speopaleontologie.
8 iulie 2015. Prezidiul Academiei Române aprobă noul Regulament de Organizare ÅŸi FuncÅ£ionare al Institutului de Speologie „Emil Racoviţă”. Conform acestuia, Laboratorul de Hidrogeochimie devine compartiment de sine stătător - organizat conform standardului SR EN ISO/CEI 17025:2005 - ÅŸi desfăşoară activitate ÅŸtiinÅ£ifică în mod unitar cu celelalte compartimente ale institutului.
25 ianuarie 2018. Organismul NaÅ£ional de Acreditare (RENAR) eliberează Certificatul de Acreditare Nr. LI 1159, care atestă faptul că Institutul de Speologie „Emil Racoviţă”, prin Laboratorul de Hidrogeochimie, este abilitat să efectueze activităţi de încercări pe matrice de apă subterană, ape minerale ÅŸi ape de suprafaţă.
Sediu
Începând din 1985, Laboratorul de Hidrogeo-chimie îÅŸi are sediul în clădirea, aflată în administrarea Institutului de Speologie „Emil Racoviţă”, din BucureÅŸti, Str. Frumoasă 31, sector 1. Aici ocupă o parte din parter ÅŸi încăperile de la etajul I.
Logo
​
Proteul de peÅŸteră (Proteus anguinus) este o salamandră acvatică ce trăieÅŸte exclusiv în peÅŸterile din Alpii Dinarici. A fost descoperit în 1689 de către Johann Weikhard von Valvasor care l-a denumit „larva dragonului”.
​
Proteul este primul animal de peÅŸteră căruia i-a fost dedicat un studiu ÅŸtiinÅ£ific, descrierea sa fiind făcută de naturalistul austriac Joseph Nicolaus Lorenz în 1768.
​
Proteul de peşteră este un animal extrem de sensibil la poluare, fapt pentru care poate fi privit ca un simbol al apei carstice curate.
​
Să nu uităm că apa subterană din arealele carstificabile reprezintă una dintre cele mai importante surse de apă potabilă, de multe ori chiar unica, pentru 35% din suprafaÅ£a Europei. Åži nici faptul că mare parte din aÅŸa numita „apă plată” îmbuteliată ÅŸi comercializată la noi este tot de origine carstică.
Proteus anguinus. Desen de Marinela Năzăreanu
(Compartimentul de Biospeologie ÅŸi Edafobiologia Carstului, ISER)
