Laboratorul de Hidrogeochimie – SPELEOCHEM – este parte integrantă  a                                    Institutului de Speologie „Emil Racoviţă” al Academiei Române. În cadrul său se realizează studii complexe şi investigaţii de natură hidrogeochimică asupra sistemelor acvifere, aflate atât în starea lor naturală, cât şi expuse impacului activităţilor antropice.

În preocupările Laboratorului se înscriu aspecte precum: caracterizarea din punct de vedere geochimic a structurilor acvifere - inclusiv a hidrostructurilor termale, modelarea proceselor hidrogeochimice pe criterii de termodinamică şi cinetică chimică, caracterizarea distribuţiei speciilor chimice aflate atât în stare dizolvată cât şi adsorbite pe materialul în suspensie transportat de apă, investigarea mecanismelor de transfer în medii naturale a elementelor şi substanţelor chimice periculoase şi prioritar periculoase, analiza chimică a probelor de apă, sedimente, sol, roci şi material biologic vegetal şi animal în condiţiile specifice laboratoarelor de încercări acreditate RENAR, elaborarea de procedee de analiză având ca ţintă minimizarea incertitudinii de determinare şi permanenta creştere a valorilor parametrilor de performanţă analitică.

Laboratorul obţine informaţii de natură experimentală de înaltă calitate datorită facilităţilor de analiză moderne pe care le deţine (spectrometrie de masă cu quadrupol şi plasmă cuplată inductiv, spectroscopie de absorbţie atomică cu atomizare în flacără şi electrotermică, spectroscopie moleculară în vizibil şi ultraviolet, spectroscopie de fluorescenţă, combustie catalitică, analiză electrochimică, etc.), precum şi existenţei unui sector de pregătire a probelor pentru determinarea  concentraţiilor mici şi foarte mici (urme).

De-a lungul timpului Laboratorul de Hidrogeochimie a câştigat şi derulat numeroase proiecte de cercetare ştiinţifică propuse în competiţii naţionale şi europene.

 

Acreditări

Institutul de Speologie "Emil Racoviţă" al Academiei Române,

prin Laboratorul de Hidrogeochimie, îndeplineşte cerinţele

SR EN ISO/CEI 17025:2005 şi este competent să efectueze

actvităţi de ÎNCERCĂRI pe matrice de apă subterană, ape minerale

şi ape de suprafaţă conform certificatului de acreditare RENAR Nr. LI 1159.

                                                               

                                                    Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică a validat, prin decizia                                                      ANCS Nr. 9634/2008, acreditarea Institutului de Speologie "Emil                                                                Racoviţă" al Academiei Române ca unitate componentă a sistemului de                                                      cercetare-dezvoltare de interes naţional.

Repere cronologice

26 aprilie 1920. Regele Ferdinand I promulgă „Legea privitoare la crearea unui Institut de Speologie la Universitatea din Cluj”. Aceasta reprezintă actul de naştere a primului institut de cercetare din lume dedicat speologiei. Iniţiativa edificării institutului a aparţinut marelui savant Emil Racoviţă, explorator polar şi fondator al biospeologiei ca disciplină distinctă în rândul ştiinţelor biologice.

 

25 iunie 1956. Hotărârea de Guvern Nr. 1189/1956 de reorganizare a Institutului de Speologie, cu sediul central la Bucureşti şi o filială la Cluj, sub conducerea eminentului profesor Constantin Motaş. La Bucureşti institul este organizat în două secţii, respectiv Sectorul biologie şi Secţia Geologie-paleontologie; aceasta din urmă fiind cunoscută ulterior mai mult sub numele de Secţia de speologie fizică.

 

10 februarie 1960. Hotărârea Consiliului de Miniştri al R.P.R privind trecerea Institutului de Speologie „Emil Racoviţă” de la Ministerul Învăţământului şi Culturii la Academia R.P.R.

 

1974. Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” împărtăşeşte soarta tuturor institutelor de cercetare ale Academiei, de a fi transferate în subordinea unor ministere sau instituţii. Prin lege, institutul îşi păstrează numele, dar fucţionează de facto ca secţie în cadrul Institutului Central de Biologie (ICEBIOL).

 

15 martie 1978. Se înfiinţează Laboratorul de chimie în cadrul Secţiei de speologie fizică a Institutului de Speologie „Emil Racoviţă”, având ca principale obiective studiul - din punct de vedere geochimic - al proceselor de carstificare, precum şi analiza chimică a apelor naturale din areale carstice şi conexe acestora.

 

1985. Laboratorul de chimie primeşte un nume nou şi un nou sediu. Respectiv, Laboratorul de Geochimia Carstului, cu sediul în clădirea institutului din Str. Frumoasă, Nr. 31, Bucureşti, unde se află şi în prezent.

 

5 iunie 1990. Hotărârea Guvernului României Nr. 656/1990 privind trecerea Institutului de Speologie „Emil Racoviţă” din subordinea Ministerului Învăţământului la Academia Română.

 

1993. În urma reorganizării institutului, Laboratorul de Geochimia Carstului devine parte componentă a Compartimentului Geospeologie şi Cadastrul Carstului. Ulterior, la o nouă reorganizare, laboratorul va fi inclus în Compartimentul de Geospeologie şi Speopaleontologie.

 

8 iulie 2015. Prezidiul Academiei Române aprobă noul Regulament de Organizare şi Funcţionare al Institutului de Speologie „Emil Racoviţă”. Conform acestuia, Laboratorul de Hidrogeochimie devine compartiment de sine stătător - organizat conform standardului SR EN ISO/CEI 17025:2005 - şi desfăşoară activitate ştiinţifică în mod unitar cu celelalte compartimente ale institutului.

 

25 ianuarie 2018. Organismul Naţional de Acreditare (RENAR) eliberează Certificatul de Acreditare Nr. LI 1159, care atestă faptul că Institutul de Speologie „Emil Racoviţă”, prin Laboratorul de Hidrogeochimie, este abilitat să efectueze activităţi de încercări pe matrice de apă subterană, ape minerale şi ape de suprafaţă.

 

Sediu

Începând din 1985, Laboratorul de Hidrogeo-chimie îşi are sediul în clădirea, aflată în administrarea Institutului de Speologie „Emil Racoviţă”, din Bucureşti, Str. Frumoasă 31, sector 1. Aici ocupă o parte din parter şi încăperile de la etajul I.

 

Logo

Proteul de peşteră (Proteus anguinus) este o salamandră acvatică ce trăieşte exclusiv în peşterile din Alpii Dinarici. A fost descoperit în 1689 de către Johann Weikhard von Valvasor care l-a denumit „larva dragonului”.

Proteul este primul animal de peşteră căruia i-a fost dedicat un studiu ştiinţific, descrierea sa fiind făcută de naturalistul austriac Joseph Nicolaus Lorenz în 1768.

Proteul de peşteră este un animal extrem de sensibil la poluare, fapt pentru care poate fi privit ca un simbol al apei carstice curate.

Să nu uităm că apa subterană din arealele carstificabile reprezintă una dintre cele mai importante surse de apă potabilă, de multe ori chiar unica, pentru 35% din suprafaţa Europei. Şi nici faptul că mare parte din aşa numita „apă plată” îmbuteliată şi comercializată la noi este tot de origine carstică.

Proteus anguinus. Desen de Marinela Năzăreanu 

(Compartimentul de Biospeologie şi Edafobiologia Carstului, ISER)

 
 

Echipa

CS I dr. Constantin MARIN

Şef de Laborator

CS III dr. Alin TUDORACHE

Responsabil cu asigurarea calităţii

Tehn. chim. Floarea RĂDUCĂ

Responsabil cu recepţia comenzilor/probelor